Adriana Ioana Boga are 22 de ani si este nascuta in Reghin, iar in prezent este sportiva legitimata a Clubului bucurestean de karate Sportul Studentesc, fiind totodata o membra importanta a lotului national de karate. Tanara a ocupat locul I la proba de kumite (lupta) la categoria +60 kg la Campionatul European de karate Shotokan SKIEF, competitie care s-a desfasurat luna aceasta in Germania si unde a primit, de asemenea, premiul pentru cea mai tehnica sportiva a concursului.
Povestea sportivei pe care ne-am propus sa o spunem aici este diferita de celelalte pe care vi le-am prezentat pana acum. Adriana mai are o surioara de 9 ani, care este, in mod evident, rasfatata familiei si bineinteles ca si ea practica karate avand deja rezultate foarte bune. Si nici nu se putea ca cele doua fete ale familiei Boga sa practice altceva daca tinem cont de faptul ca, tatal lor este antrenor de karate la Clubul Sportiv Master Karate-Do Reghin. Deci, putem spune ca, ocupatia familiei Boga, cu exceptia doamnei Boga este si va ramane KARATE-UL. In anul 2010, Adriana a hotarat sa vina in Bucuresti pentru a urma cursurile Universitatii de Educatie Fizica si Sport (UNEFS) si pentru a se putea antrena la Clubul Sportul Studentesc, sub indrumarea lui Adrian Ghinea, pe care il considera in momentul de fata cel mai bun antrenor. „De 4 ani de cand sunt la acest club pot spune ca am progresat enorm si asta pentru ca, domnul Ghinea isi da toata silinta ca antrenor, este un profesionist in cel mai adevarat sens al cuvantului. Ne mai certa uneori si se supara pe noi, dar noi toti sportivii il iubim mult, iar in sala suntem cu totii o adevarata familie”, ne-a spus Adriana in cadrul unei discutii pe care a avut-o cu Ordinea Zilei si pe care v-o prezentam mai jos.
Cand ai inceput sa practici karate si de ce?
Am inceput sa practic acest sport la varsta de 5 ani la indrumarea tatalui meu, el fiind antrenorul Clubului Sportiv Master Karate-Do Reghin.(Club la care am fost legitimata pana in anul 2010). Avand in vedere ca eram la o varsta destul de frageda si nu aveam nici cea mai mica ideea cu ce se mananca acest sport, pot spune ca l-am tratat vreo 2 ani ca pe o joaca. Dupa vreo 2 ani incepusem sa ma plictisesc si imi doream mult sa ma las si o tot bateam pe mama la cap sa vorbeasca cu tata sa nu mai merg la antrenamente. Insa nicio sansa, tatal meu isi dorea atat de mult sa ajung foarte sus incat nicio lacrima de-a mea nu il impresiona. Am continuat antrenamentele, iar in 1997 am participat la primul campionat national, unde am obtinut medalia de bronz si cred ca de acolo a inceput totul. Atunci am inceput sa simt o reala si autentica pasiune pentru acest sport minunat pe care, in prezent, il practic cu maxima placere si entuziasm. Este drumul pe care eu mi l-am ales in viata!
Ai practicat si alte sporturi? Cate antrenamente ai pe saptamana si cat de greu ti-a fost de-a lungul timpului afectiv si material sa practici karate?
Nu pot spune ca am practicat alte sporturi de performanta, insa in scoala generala am facut si putin atletism si chiar am participat la cateva concursuri interscolare si cam atat. In schimb faceam antrenamente de karate foarte multe si pot spune ca nu am avut copilaria care au avut-o alti copii. De cele mai multe ori eu trebuia sa merg la antrenament, in timp ce copiii se jucau pe strada, ceea ce era cam trist pentru mine, la acea data avand in vedere ca si eu eram doar un copil. Avem 6 antrenamente pe saptamana de la care nu lipsesc nemotivat si nu pot spune decat ca iubesc acest sport. Despre situatia mea financiara nu va pot spune decat ca parintii mei au muncit enorm de mult pentru a-mi oferi tot ce am nevoie si a ajunge atat de departe. Nu mi-a placut sa le cer niciodata prea mult si am incercat sa imi impun mie o limita, pentru ca de mic copil mi-am dat seama ca banii nu se obtin usor. Parintii mei ma ajuta enorm, iar acum si prietenul meu.
Care a fost prima reusita in acest sport?
Dupa cum spuneam, declick-ul l-am avut la primul meu campionat national, unde am obtinut, in anul 1997, prima medalie, la varsta de 6 ani. Mai tarziu insa rezultatele si munca tatalui meu au inceput sa apara si am inceput sa imi dau seama ca el nu-si dorea altceva decat sa ajung cineva in viata.
Ce rezultate ai obtinut pana acum?
Am obtinut numeroase rezultate de care eu personal sunt foarte mandra, atat la campionatele nationale de stil, cat si la competitiile organizate si desfasurate sub egida World Karate Federation (WKF), fie ele campionate internationale, europene si mondiale, de stil.
Ce speri sa obtii de pe urma practicarii acestui sport?
Nu imi doresc sa obtin ceva anume in urma practicarii acestui sport, deoarece il fac din placere si pasiune, este drumul meu! Dar, imi doresc sa fiu sanatoasa si sa am multa multa putere de munca, pentru a aduce cele mai stralucitoare medalii, atat pentru familia mea, pentru actualul meu antrenor, dar nu in ultimul rand pentru Federatia Romana de Karate. Ca orice sportiv imi doresc sa ajung depate si cat mai sus, imi doresc o medalie cel putin, la campionatele mari ( European Karate Federatiom (EKF) si World Karate Federation (WKF)) si sunt convinsa ca voi reusi si aceste performante la un moment dat.
Ce alte pasiuni ai?
Imi place foarte mult sa ma plimb si pot spune ca ies in parc la o distanta de maximum 2 zile. Imi mai place sa merg la sauna si la bazin foarte des, iar de cele mai multe ori prefer sa merg pana la Sinaia sau oriunde altundeva, dar nu intr-un club. Foarte mult imi place sa joc septica impreuna cu prietena si colega mea Iuliana, la care nu ne bate nimeni si cam atat.
Ai un prieten?
Am un prieten pe care il cheama Claudiu si formam un cuplu de un an de zile. Pot spune ca ma sustine enorm din toate punctele de vedere si ma intelege. Asta este cel mai important avand in vedere ca un sportiv, care se pregateste si vrea sa faca performanta are foarte multe deplasari, cantonamente… dar ne intelegem foarte bine, ne iubim mult si nu pot decat sa ii multumesc pentru tot.
Cum te privesc baietii avand in vedere sportul pe care il practici?
Baietii ma privesc la fel pentru ca mie nu mi-a placut nicodata sa merg si sa ma mandresc ca stiu karate. Nu am facut niciodata abuz de ceea ce stiu sau pot! Mi se spune deseori ca sunt mult prea modesta. Nu am avut niciodata niciun incident nepalcut, nici cu fete, nici cu baieti, pe strada.
Este mai dificil pentru o fata sa practice un astfel de sport?
Nu pot spune ca este dificil sau mai dificil, insa este greu atunci cand apar accidentarile. Am avut si o operatie de ligamente si menisc, am avut si nasul spart, iar recent am avut si o ruptura musculara si nu este tocmai usor…..Insa atunci cand iti propui ceva consider ca, indiferent de durere sau orice inpediment, reusesti. Iar cand mai exista si pasiune si dorinta de a ajunge cat mai sus este si mai frumos.
De ce nu ai ales gimnastica sau baletul sau orice altceva mai „feminin”?
Eu una nu aveam cum sa aleg alt sport avand in vedere ca tatal meu este antrenor de karate, iar mai tarziu nici nu mi-am mai dorit sa fac altceva, pentru ca in karate ma regasesc si asa „ma exprim” eu cel mai bine.
Sursa – ordineazilei.ro